Mircea Bodolan - Balada ranitului dintre linii

Ce plumb ma leaga de pamant
Ce greu mi-e trupul si ce frant
Ce liniste e-n jur acum
Mi-e viata numai ca un fum

Imi cad pe fata fulgi de nea
Ca pe un bulgar de mormant
Si nu-i nici ploaie si nici vant
Ce rece e pe fata mea

De unde-n gura-atat cobalt
Ce mult as vrea sa-mi fie cald
Sa nu se-auda nici un tun
Ce-nalt e cerul si ce bun

Toate-s aproape si departe
Si parca-s leganat de ape
Cu ochii in eternitate
Ce stranie singuratate

Iar ninge tare si mi-e frig
As vrea sa ma ridic, sa strig
Cine-i alaturi si ma cheama
Mama, mama

Versuri: Demonstene Botez